În interviul din New York Times, de acum o săptămână, au existat vreo două întrebări insistente despre conflictul de interese în care s-ar afla Donald Trump, dacă nu renunță la afaceri.
Atunci, președintele ales privea lucrurile relaxat-echivoc: „În ce privește potențialul conflict de interese, vreau să vă spun că legea e cu totul de partea mea, adică președintele nu se poate afla în conflict de interese (…). În ciuda acestui fapt, eu nu vreau oricum să existe un conflict de interese (…). Și acum înțeleg de ce președintele nu se poate afla în conflict de interese, pentru că tot ceea ce întreprinde un președinte seamănă, în unele privințe, cu un conflict de interese (…). Nu-mi pasă de compania mea. Nu contează. Copiii mei o conduc. Ei spun că am un conflict de interese, pentru că tocmai am deschis un hotel minunat pe Bulevardul Pennsylvania, deci mereu când cineva se va caza la hotel, dacă o face fiindcă sunt președinte, cred că puteți să spuneți că e conflict de interese. E conflict de interese, însă – din nou – doresc să nu am nimic a face cu hotelul (…). Vreau să spun că gradul de ocupare al acelui hotel ar putea fi (mai mare, n.m.), pentru că, psihologic, e un activ mai valoros acum decât înainte. Ok? Brandul este cu siguranță unul mai cald decât era înainte (…). Nu-mi pasă. Pentru că nu contează. Singurul lucru care contează pentru mine este să administrez țara noastră”.
Astăzi, Trump a anunțat în câteva tweet-uri succesive că se va auto-concedia din grandiosul său business, ca să se poată dedica Americii. „Prin urmare, documentele legale sunt în curs de redactare și mă vor scoate complet din afaceri. Președinția e o sarcină mult mai importantă!”.